Românie pitorească, intelectualitate flască, mucegai uscat în iască.

    Cercetând Internetul, Bloguri și Rețele de socializare am coonstatat că există o imensă forță intelectuală de bun simțcare gâncește ăn folosul oporului român. Dar cine îi citește cine îi judecă și cine îipricepe? Profesori de înaltă pedaagogie și psihologie educațională, medici de înaltă clasă, ingineri de suscces inventiv și cnstructiv, scriitori și jurnaliști de bună cuviință și artiști de geniu, com peste un milion de OAMENI, 15 % din potența gîndirii românești se bat cu morile de vânt. Politicul infestat iremediabil cu analfabetism cronic și lipsă de bun simț, în autismul lui, varba primei ministrețe, chiar dacă ar avera timp să citească, de atâtea jafuri și afaceri mafioto-interlope de  decădere umană în regnul animal, n-ar ricepe mare lucru despre devenirea socială, penteu că prostul crede ce știe și știe ce crede.

     Numai că boala lașității, nu neaparat a priceperii a creat virusuri de conțtiință și mințile mai acătării. Avem de a face cu n stol imens de cozi de topor care croncăne pe interes de moment sau personal deși ăn ținerețe aveau un ideal intelectual uman. Intelectuașitata nostră este paralzată de mari corfei ajunși celebi cu proptelele vremurilor. Academia română este stătută și ineptă pe mulțumirea emanaților comunismului. Lingăii lui Ceușeacu încă fac legea în gâmdirea națională și s-a mai umplut și tractoriști de la Ștefa Gheorghiu. Totul depindea de sprijinul politic și reclamă mincinasă. Majoritatea rectorilor de la Unverstățild de stat nemaivorbid de cele particulare, vezi libidinosul ministru al justiției, au participat activ la obturarea exploziei inteligenței românești. Ajunși în turnuri de fildeși și pleiada de scriitori, deja ajunși și nu neapărat pe merit, care de fapt, n-au dat Nțiunii decât vorbe gale, gen Patapievici, Pleșu, Paraschivescu, Cărtărescu, nu mai acceptă inserții de geniu în suprficialitatea lor.