Vine o vreme...

Vine o vreme-a neputinței când aduni din urmă gânduri,
Și visezi nemărginirea în sicriu de ptru scânduri.
Vine-o vreme ce socoate ce-a rămas în duh din tine,
De-ai fost om sau lighioană într-o viață cu rușine.
Te usuci în lutulgalben, spiritul plutește-n nori
Și se duce mai departe printre stele printre sori.
Dacă e golit din fașă și-n trăirile de-apoi,
N-are zborul măreției și rămâne doar noroi.