Om-neom...

Ce te face om-neom, lapte subt pe sub colastră,

Mama care te-a npscut din simțirea cea mai prostă?

Bebeluș cu ochi de Soare, țipîy gângav sau acut,

Cine ți-a ursit viața de-ai ajuns un Belzebut?

Oricum calea ta pestidă, n-o cunoști și n-o--nțlegi

Cei din juruk tău să pună platoșă de cârnelegi!

Cum s-ajungi satrap de slugă, când tu ăsuți ești corcit

În trădările vieții, fără milă fără rit?

Asta e beleaua Lumii, Dumnezeu făcuy-a omul,

În viteză de Geneză și a preacurvit genomul.