Povestea vorbeu, moartea scrisului!

     Aseră, radu banciu a prins pamfletic esența manifestărilor marilor intelectuali. Cste și castele de sticlă care se gratukează între ei, se publică înttre ei și se cred semizei ai gândirii. O gândire seacă, fără rădăcini, fără tulpină, doar frunziș trecător. Qui prodest? Preluarea de sintagme, expresii și cuvinte celebre raționamente ale altora, amestecate fără logică pragmatică cu neologisme de valoare nu înseamnă cultură, nici artă literară nici notorietate, alta decât gâdilatul de orgolii la scară rdusă. În Natură, o cultură presupune esență de pâmînt, întreținere activă și rod bogat. În pseudocultura modernă se macină la mașina de tocat munca altora pentru un trai liniștit. Nici o rîspundere, nici o asumare de ideal și sacrificiu. 

     Intelectualitatea ratată a Națiunii Române este reprezentanta firească a majorițății poporului, analfabet funcțional. Mai mult din jumătate de academicienii pâtâți sau năimiți , rectorii și proferorii cu doctorate plagiate, adunate din fărâmături de gândire progresivă, participă ăntr-o veselie inimaginabilă la haosul distrugerii etosului nașional. 

        Personal nu dau doi lei pe Președintele Academiei Române, geamăn cu Adrian Năstase care fac pe elita academică adunând și copiind munca și ideile altora. A verificat cineva modul în care a dobândit titlul de doctor Adrian Năstase, pe care nu-l scoate din culpă nici vocabularul , nici logica și nici aportul efectiv la îmbunătățirea gândirii diplomatice românești?

        Multitudine de plagiatori de diplome, obținute dubios de la Facultăți fără frecvență, masterate și doctorate la fără frecvență a infestat iremediabil corpul inteligenței românești care abia mai respiră. Și numai împotriva firii. În orice pădure, uscăturile sunt insignifiante. Ăn jungla culturii române animîluțele sau felinele de pradă riscă să depășească ierbivorele. Adică să rămână fără hrană. Va trebui, în curând ca Leii care și-au trădat turmele să se sfâșie între ei.