Nesimțirea.

O linie subire între creștin și fiară

În omenescul tumult, a fi sau nu fi,

Un om ucide viața gândirii și omaoară

Și altu-i miel de jertfă nebunilor pustii.

Mlțimea cea nebună și fără de simțire,

E un ocean de ciumă și mările-s pustii,

Dar poate altfel fost-a creată, Omenire,

Ca răul să exulte să scoată bălării.

În alte părți din Lume, morala e virtute

Și dragostea de semeni, atnge apogeu,

Dar nu în Europa, adunături de curte

Și nu în Continentul exclus de Dumnezeu.

Mai vechile credințe ăși venerează zeii

Și se iubesc ca semeni egali în fața sorții,

Într-o credințășchioapă ne pierdem cu ateii

:i dăm în nesimțire când ne ucidem morții.