Minciuna.

Minciuna-i sănătoasă dar și periculoasă!

Cu ea te bagi în seamă, un clocot fără zeamă.

Ia oala, simplu foc și cine-i dobitoc? 

Părinții mint copii, un fel de simfonii,

Nearanjate-n gamă cu grijă și cu teamă.

Soția soțu-și minte și nu e un părinte ,

Cinstit cu viitorul, jertfind în crez odorul.

Minciuna se ridică, într-un dispreț de frică,

Când cei ce mint mai tare dau sfaturi populare. 

Când cel suit pe Cruce Adevăratul Duce

Și-a ispășit supliciul, la cine era biciul?

Ce-a priceput poporul, jertfind Mântuitorul? 

Și câți eroi în Lume, cu nume, fără nume,

N-au ars în rug de pizmă pus de minciuna cizmă?

Aș mai puteau să scriu, aproape de sicriu,

De ce minciuna plimbă, saliva de sub limbă.

Păcatul gurii noastre, spurcată către astre,

Miniuna ne petrece într-o esențărece ,

În orice Națiune precară rațiune.