Ubi bene, ibi patria.

Omul se naște ca idivid dual, 

Ovul cu penetrare, în actul sexual,

Celulă vagabondă, un spermatozoid, 

Formează-n derzoriu un corp asteroid,

Rătăcitor prin stele fără reper precis,

Se stinge-n atmosfere ăn haos nedescris.

În strpluciri de stele se vede un conses,

Ca Universul veșnic să-și poarte al său sens.

Deci fără unitate și unde de parcurs,

N-ar fi viața Lumii, decât iluzii-n curs.

Nu-i scris în firul vieții ca oricare furnică

Să ia secvența vieții cu dragoste sau frică.

Și-atunci cum poate omul, cu timp îndestulat

Ca fără dor de casă, de neamuri și de sat,

Să-și joace-n van destinul, o bulă în pârâu,

Să nu prindă curentul în zvăpăiatul râu?

Împrpștiași pe Terra, doar sexuk ne petrece,

Ce animal cu creier, rahat cu apă rece!

Că poftele din trupuri au fabricat monede,

Iar fără de unire doar omenirea pierde.

Mârlănia este Țara, cea condusă de mârlani,

Fără etică și carte, care știu să facă bani, 

Nu există pe Planetă vre-un imperiu sau regat,

Construită în credință, fără frică de păcat. 

Stăm sub sabie Divină și cuvânt Dumnezeiesc,

Stăpâniere fără milă pentru cei ce stăpâneasc.