Adunături plătite.

Cât va permite oare, un suflet româneasc,

Crescut ăn aer darnic, de mii de ani, Natură,

Printre păduri curate în dragoste și ură,

Conclavuri de minciună cu cei ce jefuiesc?

Rețete de prostire în suflete seduse 

Cu minte minimală, ademeniți la troacă,

Cei ce așteptă-n lene ca viața să le treacă,

Fără sforțări de vise și așteptări induse.

E Lumea mult prea plină de resetări, primate,

Adică prea mulți oameni se-ntorc către maimuță,

Trăiesc aiurea clipa cu poftele din puță,

Săraci în scop de viață și viață în dreptate.

Să rupi din  vorba bună, cu conținut Divin,

Că îți permite plata ca animal de turmă,

Cuvântători de seamă, dreptatea de pe urmă,

Că ai un sînge negru și-n creier doar venin. 

                  poem dedicat C.N.A.