De necitit.

Ai noștri ca brazii cu mucii pe piept,

Sunt sălcii replânse cu jegul pe ele,

Adună câmpia arboretul ca drept

Și face din iepuri, potentați de manele.

Pe munți și pe dealuri, ăn spații srăvechi,

Se desface în floare propfund Omenia,

În poloagele joase țin dracii privechi,

Să vândă țiganii deplin România. 

Nu rromii, iobagii, cohorte de robi,

Ci vulgul ce prinde tornada prostia,,

Slugarnice slugi ce au văzul de orbi,

Cu mâna murdară golind Visteria. 

Ce-i grîu nu-i neghină, buruienile pot,

Să umple de foame burdihane de prost,

Familie, gintă, popor idiot,

Adună pieirea pe jos fără rost.