Jungla.

Ce e jungla ca viașă? Crimă cu premeditare,

Un fior în Legea Firii care cere de mâncare.

Luptă între animale, lanțul trofic de iubire,

Fiecare lighionaă are dor de viețuire.

Unele își pasc viața rumegând viața ierbii,

Altele cu colți sfâșie și gazelele și cerbii,

Dar atât, cât să mănânce, nu îdeasă ăn câmâri,

Omul a ștorșit Natura pe divinele cărări,

Crede că-i făcut anume de atâția Dumnezei,

Să consume chiar prin crimă viața și esența ei.

Dacă cei scăpați din Junglă, în cetățile infame,

Ar simții esența vieții, când se perpelesc de foame,

N-ar mai da cu mătăizul să-i sfințească pe burtosi,

Care ne omoară fii, ficele și alți frumoși.

Ce urât se-nvârt în groapă moaștele din cei strămoși!