Nobili și lachei.

Noblețea se adună în ani de stăruință, când un copil de nobil consumă elocință,

Desigur și din nobili au rezultat rebuturi, dintr-o încrucișare cu paveze și scuturi.

O nobilă purtare venea prin dinastie, cu un blazon și stemă simbol de vitejie.

O sărăcire-a celor trădați de-al lor lachei, n-a șters din bonomie n-a îngropat idei.

Lacheul e o slugă ce urcă tot mai sus, ce macină noblețea, Tiranul din suspus.

Când crești o Monarhie în slăbiciunea ei, nu-i rost de Majetate, la minte de lachei.

Lacheii cu pretenții au strâns în proletari, o mare de prostie care să-i facă Mari.

Dae după Comunismul, egalitar în spue, am dat avînt în jaful persoanelor sus puse.

Dăcuta-m nobili jalnici, cinstind averea lor, din jaful fără milă a-ntregului popor.

Se dau acuma nobili copii de infractori, ce nu se mai închină în prag de Sărbători.

Lor le ajunge sila de oamenii cinstiți, ce n-au greșit ăn viață, cu ură pentru Sfinți.

Nici Dunezeu nu poate combate buruiana crescută-n Omenire, ce ne distruge hrana.

Credința nu ne spune cum de aceșyi bandiți, trăiesc vieți perene și noi jelim părinți.

Cresinșa noastră moare când cei care-o cinstesc, se bucură de daruri, prin girul omenesc.

Lăsați-vă noblețea înalților prelați, noblețe de poftire, că nu mai suntem frați!