Spovedanie.

Am avut și eu păcatele mele,

Chiar de am știut mersul printre stele.

Am degustat și eu plăcerile terestre

Punând la rațiune opacele ferestre.

Dar ce să-i faci când omul e prins și de instincturi,

Creat din animal în nesfințite timpuri.

Imbold de rătăcire dat de impulsul bahic

Și-ai încălcat porunca și chiar răbojul dacic.

Dar când păcatul trece, el nu a fost țintit

Și n-ai lăsat în urmă un semen chinuit,

Ai dat prinos de milă și ajutor frățesc,

Acle mici păcate, în fomd te definesc.