Uitarea.

O calitate a memorie să uiți ce-a fost-nainte,

Să ștergi din judecata ta prezențele din minte.

Copiii uită când mai cresc care de-al lui părinte,

Și-a pus viața în zălog să-l crească mai cumine.

Și tinerii ieșiți imberbi sau fetele țăfnoașe 

Cred că tăticul e mai bun și mama mai codoașe,

Cum au crescut sugând la sân în lapte cocoloașe,

Rămâne mama adevăr și tata fără boașe.

Și care dă mai mult tain din moara cea stricată,

Rămâne-n amintiri sublim, și celălat otreapă,

Deci dacă din părinți și fii se mântuie cărarea

Cum poți să crezi că-n spălături ce le aduce marea,

Popoare-ntregi de neofiți vor selecta uitarea?