Dor de bine.... 

Nu mai este încântare peste Plaiul Mioritic,

Nu mai este nostalgie pe melegurile nosatre,

Nu ne bucurăm de viață, ne domină harul mistic.

Nu-i Credință între semeni, nici Credință-n Zări albastre.

Ură doar, ciorovăială, în orgolii din prostie,

Fiecare se prevede in poziție de zbir,

Vselia-i nor de furii, nu mai este poezie,

N-au plătit destul românii, altora același bir?

Nu mai e respect în neamuri, îndrăgescmai mult străinii,

Chiar și soții sparg cununa inșelegeri de-o viață,

Frați, surori se dau de garduri și se hârâiesc ca câinii,

Din respectul de Psaltire, nimic nu se mai învață!

Pentru rătăcirea nosatră e devină doar citirea,

Nu luăm din cărți lumină, lenevim în minte scurtă,

N-ascultăm în Templul vieții, în Biserică menirea 

Evangheliei, o Carte ce educă nu insultă!