E greu...

E grau de spus, de expnicat, cum piere omul implicat,

În  creștere de neam și Țară, lăsat mereu pe dinafară.

Cei care-au pus pilonii Lumii, arareori văd spectrul culmii

Doar dacă-n visurile lor, au fost tirani pentru popor.

Cei blânzi, cu dor de Omenire, istoric pier din amintire.

Minunea veacurilor noi e că Iisus e printre noi.

Iubirea Lui a fost prea mare s-o calce snobii în picioare.

Duplicitatea din ființă, cu grai și fapt de necredință,

Ne urcă înapoi în pom dar face dintr-un om, neom.

Când creierul este stomanul, nu-i mai cu spor să-l iei pe Dracul?

Mulțimi analfabet drogate, n-au cum să prindă pietate,

Și nici să vadă în virtute, respectul minților prea scurte.

Prstia naște fudulia o minte rătăcită-n van, i se dă nasul lui Ivan?