Bat clopote...

Bat clopote în zi de sărbătoare și simfonia lor ne urcă-n Duh,

Ce credincios creștin nu se-n fioară, la glasul îngeresc către văzduh?

Mai bate toaca, lemn Dumnezeiesc, în ritmul strâns al sufletelor noastre,

Bat clopote dar unda lor nu sparge, prea multe inimi împietrite-n piatră,

A celor ce refuză izbăvirea, căința și credința lor în Vatră.

Abia când bate singur într-o dungă, un clopot ce anunță c-a murit,

Un credincios, ateu sau un bandit, pricepem că sfîrșitul a venit.

Cel ce se duce n-are cum să știe de e cinstit în sfântă-ngropăciune,

Iar ce rămași ce-i cântă pomenirea, nu mai au timp de-o simplă rugăciune.