În infinit ...

Macro Cosmos, Micro Cosmos, Infinitul ne cultivă

Ca făpturi nevinovate cu gândire colectivă.

Nu peicepem mersul Lumii ,preaxtinsul Unvers

Sa gândaci rozând Pământul punem nesimțire-n ghiers.

Noi trăim esența clipei, clipa poate fi o eră,

Să perpetuăm Planeta cu viața efemeră.

Dae ce este Omenirea? Picătură-n Galaxie.

Miliarde de ființe joacă-a lor călătorie

Și la fel ca noi ăîși caută alte cuiburi de pripas,

Luând căile Lactee , cu ce-a fost și ce-a rămas.

Nu conteasă de sunt monștri sau doar virusuri infime,

Și ei caută habitatul ori ăn pace ori cu crime.

Orice-au constatat savanții cu privire la Covid,

E venit din altă lume chiar pe undele de vid.