Rostogolire, 

Alunecare pe prundișuri,, acele sfărâmări de stâncă,

Nu ai ce prinde spre salvare, prăpastia e prea adâncă.

Cum un torent de vreme crudă răstoarnă lucrurule bune

Și-amestecă între gnoaie mizeria înspre genune.

Avalul râurilor noastre, adună-n ciudă poluare,

Deci nici o șansă limpezirea unui torent până la mare.

Și-atunci te-întrebi cum varsă omul torentele de neștiință,

O fi atîta poluare-n Hidrografia de Conștiinșță?