Ei și noi.

Ce simplă este viața stând sigur la căldură, când n-ai cum a pricepe ce semenii îndură

Cu bunățăți pe masă, cu spor în bătătură, sau poate în Palatul în aur și scultură, 

Păzit de câini de psză htăniți,carne pe oase , nici lor nu prea le pasă de cei umili în case.

Așa-i tocmită Lumea Disprețului Etern, ce pune între oameni, Sestinul cel mai tern.

Desigur bogătașii ce jefuiesc și fură, nu au cum să priceapă cum să htănești o gură.

Disprețul lui, ajunsul cu scârbă de popor, e  întărit de Diavol, el coadă de topor!

Nu a muncit spre viață, nici carte nu a tors, nemernicul din fire e uns din Ceruri booss.

Furnicile umane muncesc credul și greu, să mai trăim Planeta dar fără Dumnezeu.

N-ar trebui știinșific s-aven Apocalipsă, decât destrăbălare mai bine viață în eclipsă.

Un întuneric, tenul atât,cât e  Apus, să gândim altă Viață, s-avem ce-avem de spus.

N-aduce în trăire Politica, Partidul speranța viețuirii, renașteri cum Covidul!?