Jalnic....

Biet popor fără de carte, fără parte de mai bine,

Zătonit pe vremea asta își dă cinstea pe rușine.

Amețind vâltoarea Lumii, fără amintiri perene,

Dă cinstirea strămoșească pe uitare și pe lene.

Un popor care mai cântă purtând straiul românesc,

Dar în turma nealeasă și ciobanii ne lipsesc.

Nu mai spun de preoțime cam îndestulați de mir,

Cu odăjdii aurite, parcă dau Satanei bir.

Pătura de sărăcie, a întins imens covor

Ca să calce iar ateii peste trupuri de popor.

Venetici din toată Lumea sunt cinstiși cu omenie,

Ei ne fură, cu asiduu în batjocuri și dispreț,

Ca iobagii de pe vremuri, pe boieri iar punem preț.

Și pe vremurile duse boierii erau străini,

Chiar în vălmășie sfântă, nu s-au prea crezut români.

Ca să mulțumim acuma celor ce ne-au oropsit,

Trei decenii de viață, i-am votat și i-am dorit.