Obezitatea.

       Obezitatea, mai duios sau mai acceptabil, starea supraponderală a corpului uman este analizată în fel  și chip științific, empiric atât de medici, cât și de nepricepuți de tot felul, vrăjitori și chiar șarlatani ca idee principală alimentația. Toți din necunoaștere sau din necredință trec ușor peste esența naturii umane. Prin Geneză divină omul a fost creat ca o simbioză perfectă și perfecționabilă între trup și creier. Adică in lipsă de bioenergie care să hrănească capacitatea minții omenești, acest creier, putem să-i spunem imens computer natural, pe care îl folosim la minimă capacitate, Dumnezeu a pus minte, adică conștiință și cunoaștere în scăfârlia unei maimuțe. Și nu e glumă. Chiar dacă după teoria lui Darwin creierul uman ar fi urmat milioane de ani acumulări de selecție naturală am alunge la aceeași concluzie. Cel mai mare consumator de energie. Și tot el este răspunzător de sănătatea trupului pe care îl stăpânește.

      Așadar obezitatea trebuie privită ca lipsă de funcționare la parametri necesari a gândirii și nu a cauzelor gastronomice. Deci cauza esențială și chiar necesară a obezității o reprezintă LENEA! Nu numai lenea de mișcare dar, esențial lenea de gândire. De cultivare și folosirea creierului. Știați că un șahist de performanță consumă pe durata unei partide 5-8% din greutatea corpului. N-o să vezi cercetător sau scriitor obez. Să vedem pe drept statisticile. Marea masă a obezilor provin din pătura de jos a societății. Cei care nu depun prea mult efort fizic dar mai ales intelctual. Adică le e lene să gândească și asupra propriei constituții dezagreabile. Și medicii îi ajută în lenea lor dând vina pe glande și glucide.