Mai trăim...

O copilă libelulă într-un zbor ,Destin țintit,

S-a uitat mai blând la mine, un bătrân deja pierit.

Am tras practic o părere că acea micuță zână,

Mă citește mă respectă-n Limba noastră cea Română.

Poate doar copiii noștri să priceapă rostul lor,

Când părinții îi trădează și îi vând pe-arginți ce dor.

Ce avem acum în Lege si-n disprețul de popor,

Nu ne lasă să ne creștem cei copii în visul lor.

Mă uitam la o copilă, care se uita la mine 

Biet bătrân uitat de rele, fără silă sau rușine.

Eu eram doar o statuie, ea era Gândirea Lumii,

Sunt convins că doar copiii ne vor da sporul genunii!