Bufonerie,

Ce mi-s racii, ce mi-s dracii, o fabulă fără nume,

Animalele rapace cu reverberații-n Lume.

Racii în baltă, în pericol se agață negreșit,

Unii de-alții cu-a lor clește conștienți de-al lor sfârșit.

Cei mai mari apar deasupra, prăpădiții țin și ei.

C-a s-ajungă fierți în oală hrană pentru semizei.

Dracii-n balta lor adâncă ce se leagă de gheene,

Pe pământ când se aruncă zburdă-n jocul de hiene.

În ocean, o baltă mare, cresc rechini ce doar profită,

Că au dinți și gura mare, pentru-o  hrană nesimțită.

Cum mulțimea de primate, se supune ad-hoc Naturii,

Dracii, racii se țin bine să agațe -n penurie de ce au Furii.

Hoții criminali de oameni ce profită și profită

Și de dracii fără faimă și de racii din elită.