Democrația-apologia pieirii!

        Nu e vorba de pieirea habitatului vieții pe Pământ, ci de ușurarea poverii pe care o suportă planeta. Nici dinozaurii, de care Terra s-a scuturat acum 300.000 de ani nu au reușit s-o sece de resurse și forță vitală cum reușește omenirea. Să sperăm că cei ce au altoit cunoaștere pe o primată au și metode de combatere a sălbăticiei diabolice. orice pom altoit poate da inoportun lăstari din portaltoi.

        După 20-30 de milenii de creștere și descreștere a rasei umane, cu închinăciuni la fenomene, zei, despoți și preoți, oamenii au descoperit în Grecia antică democrația. O lege selectivă a supunerii interumane care ridica pătura gânditoare a cetății să hotărască soarta celor pe deplin umani dar și a celor cu manifestări animalice. Esența era construcția unui popor, cât mai aproape de infinitul gândirii. În sensul zeificării celor făcuți de zei.

          Timpurile au înmulțit omenirea necontrolat, a gânditorilor, mai puțin gânditorilor și dobitocilor după chipul lor. Jungla vieții etene s-a mutat în relațiile între oameni, în cetăți și așezări canibalice, de crimă și supremație a celui mai tare, de nihilizare a valorii dreptului la suflet.

            Democrația oferă o infinitate de pârghii pentru erodarea elementului uman, a moralei existenței rațiunii, de distrugere a tot ce există în favoarea omului ca ființă supremă pe Pământ. Prea multe animale bipede!