Printre Carpați

Printre Carpați curg râuri de trădare,

Doar plaiurile-înalte poartă cinste,

Străinul urcă vesel pe cărare,

Ne-înșală și ne fură și ne minte.

În văi se-adună ape de strânsură

Ce poluează tragice destine, 

Și zdrențuiesc pin tufe de răsură,

Și jaf hain și facere de bine.

Mizeria se-adună la câmpie,

Cu dregători din cele patu vânturi,

Despoți pe strămoșeștile pământuri, 

Plecând la ei cu-a noastră bogăție.