Invazia scribologilor.

          Românul s-a născut poet! Poezia face parte din genul liric în care zicerea, scrierea și recitarea exprimă sentimente. Eul liric transmite simțirea nemijlocită a omului, dragostea sau dezamăgirea față de natură sau de aproape. Poezia dă respirație și viață bine trăită.

          Neromânii s-au născut posaci și au devenit scriitori de doi bani. Naratori de lucruri inutile. Pagubă în pădurile țării care forțează nevoia de hârtie Se scriu cărți fără noimă de către analfabeții din pușcării. Se scriu cărți fără pildă de către emanații democrației haotice, praf peste meritocrație. Cărțile din cărți se face sau din delir pecuniar cu aiureli de minte creață. Cine știe mai învață, cine nu știe învață pe alții! Replica lui Caragiale: ”când ajungi ca mine poți să scrii și prostii” nu se mai aplică. Poți să scrii ce vrei dacă plătești. Nu degeaba banul e considerat ochiul și vorba Dracului.

          Noul președinte și-a editat pașii. Pași târșiți fără urme de morală sau bun simț, fără mesaj. Fără sentimente. Întâmplări de babă chioară căzută în fântână sau aburcată pe calul lui Făt Frumos. Nu ne spune cu ce dragoste de glie, cu ce imbold strămoșesc a purces în politica șperțului. Pentru ce neamuri sau urmași a făcut avere, ce piedestaluri de educație și bunăstare a gândit pentru cei ce vor veni. Ce îl leagă de acest popor năpăstuit?

          Ți-a pus Dumnezeu basca primului domn și cununa primei doamne, vorba lui Topârceanu: ”absolut din întâmplare” și ce ne oferi? Scrii în loc să citești. Dai pilde în loc să le aduni. Citești prostiile altora de la amvon ca un popă dus cu pluta. Dacă ți-ai irosit viața pe mărunțișuri existențiale de ce vrei să ne traduci și pe noi în pierrderre de speranță? Dă-ți domnule demisia că nu te meriți nici pe tine”