România e și ea o țară.

     România este o țară, un perimetru delimitat prin hotare, mai mult sau mai puțin istorice, mai puțin adevărate, după cum au fost vremurile, dar o țară medie. Este din punct de vedere al populației, suprafeței și al puterii economice a VIII-a țară din Europa și a XXIX-a a lumii. 

       Toate țările, cele bazate pe o națiune sau un popor au, ca și planeta mamă, Pământul, un nucleu energetic și un înveliș consumator de viață, deci de existență. Vorbim de existență umană, pentru că dinozaurii s-au dus acum 300.000.000 de ani ia celelalte viețuitoare nu au ajuns la stadiul de a putea devasta planeta.

       Nucleul unei țări se constituie din oamenii național arondați pământului lor, prin comunitate de limbă, factură psihică, obiceiuri, credință și relații economice, de proprietate și schimb de proprietate. Învelișul efemer este un conglomerat de pofte și destrăbălări devoratoare de bun simț și etică, de egoism și cinism animalic iar nucleul este bunul lui Dumnezeu. Rodul muncii și progresului uman. Uman, acest nucleu rezistă prin conștiința de neam, altruism, muncă și sacrificiu pentru comunitate, cultură și mai ales conștiință civică.

      În învelișul mizerabil al unei țări găsim cohorte de politicieni corupți, de oameni de afaceri, altfel escroci și exploatatori până la crimă, mafia interlopă, toate sub pavăza structurilor de forță și de justiție partizană. Dar mai ales acest înveliș de pagubă națională este asigurat masiv, în condiții de democrație ambiguă, de marea masă a prostimii manevrabile. Peste 70% din populație într-o țară secătuită de valori educaționale, prin familie, școală, religie și cultură.