Casă

Să îți aperi sărăcia și nevoile și neamul,

Nu pui oaste de strânsură, de năimiți sau mercenari,

Când flăcăii scoși din glie și-au uitat și râu și ramul

Și aruncă-n  nepăsare sfatul Oamenilor mari.

Nu mai merge cu acanul  ca să înarmezi poporul 

Liertatea ne dă dreptul ca să ne uităm menirea,

Lipsa anilor de-acasă poate potopi-n rău dorul

Seminției  fără minte -i curge în firesc pieirea.

Jungla Lumii devorează un popor după popor.

S-au pierdut romanii, perșii și astecii-n Lumea Nouă,

Alte triburi prăpădite adunate în sclavie,

Ce se pune-n făctură, ce ne pregătesc Ei nouă,

Să dispară de pe hartă, o superbă Românie?

În trădare nu sunt semeni ci rechini de conjunctură,

Lași crescuți în ciuda ploii și haini fără părinți,

Fără moșii ce luptară murind Zei pe bătătură,

Fără cugetul de obște fără datini de la sfinți.