După Hamlet.

Să fi sau să nu fi, să spui ce ai de spus, aceasta-i întrebarea!

Cuvânt de înțelesuri , cuvânt de îndreptări sau valul duce marea.

În graiuri primitive, în semnele de mână s-a copt-a înțelesul

Și oamenii cu teamă, cu spaimă primitivă și-au adulat Alesul.

În ceruri nevăzute, în ceruri depărtate s-au înmulțit aleșii,

Guvernele Divine , cu chiputi de jivine păsteau neînțeleșii.

Olimpul a dat semnul cel doct de sclavgie și rugăciuni diverse,

Deci omul ca furnică, în mușuroiul muncii își dă păreri perverse.

Viața lui prea scurtă, după o soartă pusă de Legi din Universuri

Se trece și petrce ambițiilor deșarte pierdute printre versuri.

Greșit-a Creatorul punând în om gândire, pe-un trup fierbând instinte

Sau Facerea e faptă de humă prost sculptată Afcerilor Sfinte?