Lasitate versus demnitate.

     Justiție sau poziție, conștiință sau sub cătrință, celeritate sau lașitate, pioșenie sau libidoșenie. credință sau umilință, etc sunt sintagme ce pot defini la obiect mersul Justiției, nu numai la noi ci în toate democrațiile haotice din Lume. 

      Se comentează peste tot, politic, ideea superiorității de drept a Curții Constituționale pentru legea din România. Deasupra ei numai Dumnezeu. Numai că zicala ”până la Dumnezeu te mănâncă sfinții” ne spune că mizeria existenței vine de la factorul uman. Percepem de zeci de ani că Puterea Suptemă Legislativă care veghează asupra drepturilor constituționale, este o adunătură de politruci care l-a servit în genunnchi pe Ion Ilieascu, care s-a plecat în fața lui Traian Băsescu și care, acum ține trena unui imbecil de stat numit Liviu Dragnea. Câte luni i-ar lua unui copil din clasa a IV-a să-și dea seama că învățătoarea lui nu poate fi infractoare. C.C. nu a reușit în ultimele trei luni să stabilească în spiritul și litera Constituției că un condamnat, fie cu suspendare, în timpul executării pedepsei nu poate conduce o țară sau guvernul său. Acest lucru nu s-a întâmplat nici în cele mai primitive societăți umane. Dreptul la demnitate publică aruncă fecale pe dreptul de vot.  Art, 69 din Constituție: În exercitarea mandatului deputații și senatorii sunt în serviciul poporului, nu în serviciul facțiunii penale a poporului. Dreptul la vot se conferă și infractorilor condamnați prin hotărâre definitivă, dar nu se prevăd limitări de drepturi. De unde acestă gogoriță criminală? 

       În orice minte de om cuminte jigodia îmbogâțită în detrimentul săracilor nu are loc în frunte. Poate doar în fruntea unui torent unde se învârteșesc gunoaie, crengi și căcați pînă la deversarea în rîul sau lacul de liniște.