Mă voi sui.

Mă sui sihastru-n vârf de munte

În grota umbrei cu destine,

Ca murnurând în rugi mărunte

Să iert ce moare și ce vine,

În glasul bietelor jivine.

Vor urla lupii-n Lună plină

Și bufnițe vor da descântec.

În liniștea din zori, deplină,

Să dea privighetori în cântec. 

Un tril simfonic de descântec.

Să trag de oase obosite,

Când Soare urcă spre zenit

Și ciocârlii neobosite

Adastă razelor venit 

Cu Doina lor spre infinit.

Vecernia să-mi curme plânsul

Destrăbălărilor umane 

În ziua-ntoarsă de la Dânsul

De ochiul celui purtând coarne

Și seara de beștelit canoane.