Poate.

Și bogații sărăcesc și devin apoi milogi,

Cerând ajutor la plebe, chiar la ciungi și la ologi,

Au venit infatuații-n cumetrie c-un sărac

Să și-l facă frate-n pungă, Au ajuns la fund de sac.

Baba Vanda nu-i româncă, noi am fost izvor de mit

Și avem speranță lungă să fim ce am devenit.

Frate, frte-n conjunctură, însă brânza e pe bani,

M-ai furat din bătătură an de an atâția ani,

Punând cozi pe la secure din strini și din jnapani.

Lemnele bătute-n muche n-au crescut între copaci

Ce i-am moștenit ăn moarte de la vechii noștri daci.

Am primit seqvoia, ulmul, lemn din bradul teuton

Ca să radem cu securea chiar și iarba în ”bon-ton.

Ce i-a apucat fârtate ca din nou să ne adaste?

Nu mai au în blid bucate și râvnesc la ale noatre?

Când ne-am plâns de sărăcie, nefiind nicicând săraci,

Ei au râs în năsălie, frații noștri dintre draci.