Alturism.

Am dat pomană din veenitul meu,

Că am crezut că este Dumnezeu.

Că El păzește Calea cea străbună

Și-i dă Cezarului mreu o mână bună.

Am dat, n-am mai primit recunoștință,

La oamenii mânjiți în conștiință,

La nesimțiți ce cred căau un preț

Să-njure binefăcătorul cu dispreț.

Un semn Dumnezeies mi-a dat putere

Și-am compensat risipa de avere,

Nu să devin nabab și jur de hibă,

Ci să trăiesc modest într-o colibă.

În Legea compensației terestre,

Ce om pricepe ce hienă este?