Să mori...

Să mori urlând pentru dreptate, aceasta, da eternitate!

Să stai în gratii ne-ntinat cerând un adevăr curat!

Să stai pe cruce în piroane, ca omul să devină Om,

Să duci în mintea ta canoane și remușcare în monom. 

E un sfârșit de vastitate,și-atât de plin de consistență,

Că nu-i noroi de vanitate să nege-acestă existență.

Dar pentru-a lor recunoștință, a boilor ce mug o clipă,

Va trece timp în neștiință, va da și cioara din aripă,

Vor veni corbi din nori de groază și acvile de prădăciune

Umilul n-are cum să vază, ce-ai pus pe el în rugăciune.

Ce-a demonstrat Cristos pe cruce? Că Diavolul eeste stăpân, 

Că un prelat ce-odăjdii duce, poftește pofte de hapsân?

Că fiecare om trăiește cu șarpele crescut la sân,

Respiră, mâncă, nu gândește nu știe cine e stăpân. 

Dar nu cei sărăciți cu duhul vor due sfoară-n Univers,

Ei nu pot respira văzduhul și mai rămâne-un singur vers.