Și ce păcat...

Și ce păcat c-o minte, desigur singulară,

Ar vrea să ptindă aur în stepă a gândirii, 

Când viforul răstoarnă o minte seculară,

Besmetici din mulțime dând pacoste trăirii.

Nu-i vina vremii noastre și nici nemernicia

Nu poartă o greșeală în blăni de animal,

E vina strămoșească că ne-am primit micia,

Că am rămas doar slugă și boul către deal.

Nu-l văd pe Burebista cu cei mai drepți dun Traci, 

Să-nchine sceptrul dacic la hoarde de păgâni,

Nu-l văd pe Mihai-Vodă , înconjurat de draci,

Șă-și țină încă steiul în ciudă de români.
Să răscolim porecele invidie străină,

Ce nu vrea să acepte că noi suntem pereni, 

Cu iezuite valuri, invidie creștină,

Ce vor să facă dacii, fantomi, nepământeni.

          aș visa ca acestă poezie să fie citită și comentată de Capo di tuti capi

analfabetul Liviu Dragnea.