Rerospectivă.

Aș vrea să știu, ca ghicitoare,

Câns spritu-mi va rătăci văzduhul

Unui pământ pentru ulciore, 

De voi fi plâns su înjurat cu duhul, 

De oameni sau de dalbele fecioare.

Trăiești o viață-n așteptări deșarte,

Te bântuie iubirea dar și ura,

Pentru aproape de te dai de-a dura, 

Să nu aștepți regretului o parte.

Ai dispărut, ești sevă de cenușă,

Nu mai poți da averi în fii risipitori, 

Nu mai poți pune mese-n sărbători,

Să lecobori recunoștință-n gușă.

Aș vrea să-i văd pe-ai mei cinstiți urmași,

Cum dau regretul către bucurie,

 Că ce-am avut la ei o să mai fie,

Cu brânză, fără brânză papanași.