Furtul.

       Cea ma josnică acțiune umană. Dacă unoeri minciuna scuză o tragedie, furtul nu poate fi scuzat. A nenoroci pe altul, de aproape ca să-ți însușești un bun necuvenit, este peste gândirea unei morale umanitare. Este crimă. 

        Am furat și eu o dată în viață și m-am lecuit. Umblând pe coclauri, adică pe pîrîu cu vărul meu mai mic, am bunghit în grădina unui sas gospodar niște mere. Era unicul măr din Europa care fpcea mere cît un pepene galben și cu un gust inimaginabil. Am trecut pîrlezul și am luat un măr din pom. Nu făca niciodată mai mult de 15-20 de mere. Aveam briceag și prț de mai mult de o jumătate de oră am cioplit și am mâncat amândoi felie după felie și nu am reușit să-l terminăm. Am ajuns acasă la bunica cu cotorul în mână. În poartă ne aștepta bunica și jupânul Kruger. mul cu o blândețe dumnezeiască ne-a ăntrebat de ce n-am cerut și am furat. Nu mai aveam picioare și rușinea se ridica spr amurg. Omul a plecat ăn treaba lui, bunica ne-a luat de urechi și ne-a băgat în casă. pe masă erau două mere supe, dăruite de cel pe care l-am furat. Am plâns o noapte întreagă și de atunci nu mi-a mai trebuit ceea ce nu mise cuvine. În perioada 24 decembrie 1989, 12 ianuarie 1990, am avut în mână cheile și sigiliu p patrimoniul național de la Complexul prezidențial Neptun. Câți n-ar fi vrut să fure sau să profite de acele valori. Opere de artă inestimabile, chiar mărunțișuri de pe televizor, perdele mochete și veselă? luat ca individ nedus la biserică de câte avantaje aș fi profitat și eu. Dar nimic de acolo nu era de furat. Era avușia și sudoarea unui popor obidit de comunism. Așa că nu s-a mișcat nimic. 

        Hai că furtul de obiecte și mîncare poate fi înțeles ăntr-un grad de sărăcie accentuată sau de neputință a indivizilor needucați și fără crez, poate fi justificat. Dar furtul intelectual nu poate fi tolerat nici mîcar acceptat ci decapitat ca cea mai josnică acțiune a unui individ care nu e pe deplin certat cu cartea, cu știința și cu morala creștină de la Moise încoace. În școală îi ignoram și doar îi dezavuam pe cei care copiau, plăteau profesorii pentru o notă mai bună. Ziceam pe acea vreme că aceșyia nu vor reuși în viață. și totuși ei m-au depășit permanent grație sistemului comunist de bulversare a valorilor. Nota nemeritată de pe diplomî te făca geniu. Dar un geniu pustiu în mintea de pleavă. dar te ridica la putere, la comandă. o pilă, două pile, un angrenaj de interese.

          Am făcut această pledoarie pentru a judeca comportamentul unei întreținute de sistemul corupt, sprijinită prin pile și edia ca exponentă a luptei anticorupție, practic o marionetă nevertebrată care făca dreptate. Laura Codruța Kovesi. Cei care mă citesc de mai ulți ani știu că nu am agreato niciodată va om ci doar ca instrument, doar doar o ieși ceva bun. N-a ieșit nimic. O hoață intelectuală care după ce s-a cățărat unde s-a cătărat prin furt și înșelăciune și-a mai atras prin fraudă de plagiat și un doctorat. Furt în toată egula pentru că rodele deșteptîciunii sale au rămas doar în tîrtîcuța ei.