Hamleții.

Toți au Hamlet, un nebun, ce stă năuc cu hârca-n mână.

I-au făcut prinți, i-au făcur regi, prostimi și nobili dimpreună.

Devine zbir, devine cruntul crescut ca vitreg de pîmănt,

Aduce rău, aduce cimă și dă-n răscoale din mormânt.

Cei morți au neagră pomenire, cei vi, derâd pe val blestem,

Disprețul e iubirea lor cu mir și har de untdlemn.

Ce reprezintă unpopor, crescut în miile de ani,

Cu sufletul, cu limba lui, când cade slugă la șnapani?

Adnătură de hulpavi, orânduiți în răul Lumii,

Făcuți de Dumnezeu și ei să nască sângerare glumii.