Trăire.

O viață lină, ferită de necaz

Tumultului trăirii nu-i dă haz.

Milenii ce formară Omenirea.

Au fostr doar cazne în răspăr cu Firea.

De când și osul a ajunz cuțit,

Apoi a ptins toporul ascuțit, 

Necazurile, seamă de popor,

Au semănt durere și omor.

Poporul dacă și-a croit o țară

A fost supus necazului de-afară. 

Migrații, cuceriri și jafuri crude 

Cu brazde de pământ de sâmge ude,

Au prins blestem pe obștea chinuită

Trdată de boieri și de elită.