Doină.

Copilul meu de mă citești

Și pui în cântec poezia,

Încearcă să visezi ce ești

Și unde duce fantezia.

Sunt cei bătrăni, destin trântit,

Pe care nu-i mai bagi în seamă,

Ar mai vorbi și ei șoptit,

Ca morcovul în noua zeamă.