Parodie.

A venit o pandemie pe deasupra codrilor, 

Jungla care se chelește și copacii sub topor.

Se distribuie cu tuse, aer muritorilor,

Nu se știe Națiunea ce va mai avea popor!

Nu e spaimă-n Lumea largă,hoții fură abitir

Bogătași cu burta plină-și fac cavou în cimitir.

Cei săraci și fără nume, nu au pungă la chimir,

Balansează-n vântul vrerii pentr-un pic de chilipir.

Nimeni nu-i etern în soartă, A.D.N.-ul se propagă

Și trimitem moșteniarea din bătrânii cu pelagră,

Fiilor fără de vlagă, cu gândirea lor întreagă,

Ăsta este începutul și sfârșit, prea multă grabă,

Clipă în eternitate, am avut și noi de treabă. 

Cei de dincolo de lună au trimis un mesager,

Un Covid ca să constate dacă merităm un Cer,

În războiul lor sinistru omul luptă efemer

Să mai ducem Terra noastră încă-n aer, nu eter.

Bolnavi ce conduc popoare și le pun să se ucidă,

Au oare în nebunie simțul vieții în obidă,

Sau în pact cu cei cu smoală, nesi nesimțire-n recidivă,

Trăiesc crima cu plăcerea zidului de cărămidă?