Cui?
De ani cu zile scriu cuvinte,
Pentru poporul meu cu minte.
Dar cum românul nu citește,
Nici Biblia nu folosește!
Că cei ce nu citesc nu știu,
Care-i cărarea spre sicriu,
N-ar fi o piatră necioplită,
Ci doar prăpastia proptită,
Cu lemnul putred din pădure,
Îi lasă pe cei știu să fure
Și se prăvale peste bieții
Ce duc cu prapore intenții.
Deci totul e după ureche,
Căci prostul nu are pereche.
Ne scad sinapsele în creieri
Avânt politic pentru greieri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu