Sfârșitul.

Sodome și Gomore au cucerit Pământul, din Cer privește răul și Sfântul și Presfântul,

Poate Ioan mai pune de o Aposalipsă, cea veche-i perimstăn din cunoltințe lipsă.

Pe vremea respsctivă era o viziune, ăndemn pentru credință și pentru rugăciune.

Oricum orice ființă se naște dar și moare, Planeta noastră-i vie, depinde doar de Soare.

Cum Soarele mai are miliarde ani de viață, să nu grăbim pieirea prin mintea noastră creață!

Să nu distrugem Terra, exagerând prostia, Instincte neceleste să taie veșnicia.

De  Secole de-a rândul și Zei dar și Tirani, religii și creințe în injteres de bani

Au omorât popoare prin genociduri crude, nu aveau spațiu, se omorau chia rude.

Chiar de a spus-o Maltus, războiul nu oferă, rărirea omenirii pe-aglomrtsa Sferă.

Doar rațiunea poate echilibra perenul, trăirii omenirii să nu dispară regnul.

Sae cum hapsânitate nu este rațiune, ne ducem toți de-a valma în sadica genune.

Păcar de viața nouă dedată la știință, vyulgaritatea Lumii nu poartă conțtiință.