U.E.

Lasă-ne Cucoană, să iubim în pace, să sădim în inimi ceea ce ne place!

Nu mai pune piedici, nu mă îngrădi să hrănești cu miere proprii tăi copii.

Nu mai băga viruși, moluști sau păroși, să ne strice vrerea, gânul din strămoși.

Dacă n-are țara bărbați patrioți nu-i face muiere, homo-serioși.

Ne-ai secat de viață, de petrol, de grâne, aspirați-ai banii, ce ne mai rămâne?

E blestem de veacuri, ca acest popor să ridice-n slavă coada de topor.

Dacă pui în  seamă legi pntru  șnapani, i-ai la-Împărăție vașnici curtezani.

Dar ne lasă nouă popor de strânsură,iarba de pe pajiști ce băgăm în șură.

Lasă-ne în etos să ne mulgem oaia, să primim din Cruce vânturi dar și ploaia,

Să hrănim copiii,c u ce poate glia, demnitatea noastră fie sărăcia.

Nu mai băga resturi, hrană și gunoi, pe frumoase plaiuri, unde trăim noi.

Ai avut Imperii, sute colonii, otrăviți acuma Dacice câmpii.

N-ar fi de cuviință să trăim frăția, cu respect în Lume pentru România?

Ne-ai băgat cu forța ăntr-un malaxor, ca să ștergi din hartă cel mai vechi Popor.

Zici că ne dai banii întru ajutor, cine sunt agenții, corbii din decor,

Care țipă cerul pentru slava ta, Ești perversă doamnă, nu te supăra.