Ducere.

Ce nu dă omul să mai trăiască o leacă și ma iales acel ce n-a dat seamă 

Și a trăit în egoism de zeamă uacat în sinea lui ptecum o iască.

Dar de trăiești viimea  ai urmași? Sau crezi că secul tău mai prinde zeamă?

Că ce din jur sunt obligași la seamă, când n-ai dat viitorului nimic.

Nu ți se pare c-ai trăit pitic, ipocrizia facerii de bine? Câns ai luat tot ce nu se cuvine,

Din munca celor cu urmași. Cei ce-au trăit o dramă ca părinți, ărind adesea peste sfânta masă,

Dar vouă fericiților vă pasă? Și am ales ăn fruntea demnității, doi președinți ce nu-și cunosc nepoții. de ce e bleasramată astă Țară să aibă dor urmași de dinafară.? Copii în surogar de gene puse, ieșiți din burdihan fără de fuste, Că a și bărbățeii pot să nască, dat oare președintele-o să pască?