Senectute.

Bătrân și liniștit îmi număr zilele rămase,

N-am dobândit în viță alte case,

I-am ajutat pe alții să trăiască,

N-am dus un dor pentru amnar și iască,

Am acceptat chibritul ca foc incipient,

Dar n-am rămas în vremuri repetent.

I-am ajutat pe alții să trăiască, 

Semeni de lângă mine în vrerea lor mai lască.

Și nu mă plâng, că Bunul Dumnezeu,

A zămislit în mine un anume Eu.

Dacă-am trecut prin multă suferință,

E vina mea că n-am avut știință,

Că omul pune poftele-n conștiință,

Instinctul animal bate gândirea, 

Câți oameni se trezesc în toată firea,

Geneza parcă ne-a fcut din lut,

Din grail dat ieși-ta un limbut.