Ne consumăm Viitorul.... 

Ca oamenii să se omoare, cu arme grele sau ușoare,

Se găuresc Plămânii Terrei. resursele acestei Ere.

Dac-am citi spășiți Povești, ca pilde Vieții Omenești,

Am fi putut demult pricepe că-n Cosmos altfel se pricepe,

C- o Oază mică de trăire, pierind nu poate-aduce Nemurire.

Puteam Milenii să dăm punte spre Lumile necunoscute.

Ce-are Omenirea lipsă? Crezul în  Apocalipsă!

Aș-am moștenit Pământul, Dumnezeu n-a dar „Cuvântul”,

Dar am rămas animale cu conștiințele în foale.