Fiecare cu  lui.

Nu am folosit pluralul pentru că el nu mai există, fiecare-și ține pilea în murdara lui batistă,

Deși osteneala Lumii este-un gând necontenit să perpetuăm Natura și gândirea-n infinit.

Fiecare-și face felul într-un simplu bastion, oamenii s-au rupt de graiuri, Omenirea-i Babilon!

Fiecare se gândește la la secunda următoare își omoară chir copiii să mai vadă-un pic de Soare.

Dumnezeu făcut-a Lumea amăgit de-un animal care-acuma doar ucide, Devenire e la mal.

Cei e dincolo de Lună credeți oare nu pricep, că omul e animalul și pierdut și și inept.

Poate secole, milenii, ere de nesocotință, au creat această Lume, imposibila ființă.

Poate Universul Mare nu vrea să dispară Terra, dar termitelor cu graiuri, le reduce atmosfera.

Când Planeta-i încă vie milioanelor de ani, ce contează ce dispare când oamenii sunt dușmani?

Va trăi o altă lume cât se va-învârti Pământul aște horde de ființe ce vor dobândi cuvântul!