Cât mai târziu....

Adio Lume, dar mai va, să văd ce se întâmplă,

Când stau copiii în genunchi cu un pistol la tâmplă.

Bătrânii ce conduc Puteri se scapă în izmene, 

Iar în pustiul minții lor nu mai există gene.

Eu niciodată n-am gândit să prind sfârșitul Lumii,

Când se retează falnici brazi  și prunci la sânul mumei.

Ce animale ne conduc, sălbăticia Firii. 

Casă distrugă tot ce-i Sfânt și flacăra iubirii?

Își văd parșiv de viața lor de jaf și bogăție,

Neoamenii cuprinși de de  de boli, răi în închipuire.

chiat dac-m scoate din Ospicii nebunii și i-am pune

Să rostuiască Omenirea, n-ar fi altă minune!