Epitaf,

Aș vrea să-și vadă fericirea și cei ce mă vor îngropa pe mine, 

Durerea viitoare aș vrea s-o iau, din vremea care vine,

Dar omul e făcut jumate animal, în vremuri de restriște nu-i călăreț pe cal,

Mai mult umil terestru, în pașii lui mărunți, mai urcă mai coboară pe povârniș de Munți.

Așa-i făcută Lumea mulțime de odrasle cu frâuri ne tocmite, unii se cred chiar oameni alții țin loc de vite.

Așa-i de largă Lumea, atâtea ne cuprinsuri, că șchiopătă-n mizerii și se desparte-în visuri.

Unii vor să creadă că-n micul lor veșmânt sunt corifeii vieții, dar au și ei mormânt.